| 1.
|
CIRCUL'AR, -Ă, circulari, -e, adj., s.f. 1. Adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ Ferăstrău circular (si substantivat, n.) = ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dinţat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur împrejur. 2. Adj., s.f. (Dispoziţie, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei în subordine. - Din fr. circulaire.
Sursă
: DEX'98
(42900)
- hai |
| |
| 2.
|
CIRCUL'AR adj., adv. 1. adj. rotund, (rar) rond, (pop.) rotilat, rotocol, (reg.) rotocolit. (Un spaţiu ~.) 2. adj. rotund, (livr.) orbicular. (Corpul descrie în spaţiu o traiectorie ~.) 3. adj. rotativ. (Miscare ~ a unui cilindru.) 4. adj. v. giratoriu. 5. adj. v. rotat. (Zbor ~ al unei păsări.) 6. adv. v. roată. Sursă
: Sinonime
( 177291)
- siveco |
| |
| 3.
|
circul'ar adj. m., pl. circul'ari; f. sg. circul'ară, pl. circul'are
Sursă
: DOR
(232524)
- siveco |
| |
| 4.
|
circul'ar s. n., pl. circul'are
Sursă
: DOR
(232525)
- siveco |
| |
| 5.
|
CIRCUL'AR ~ă (~i, ~e) 1) Care are formă de cerc sau a unei sfere. Un spaţiu ~. 2) (despre miscări) Care descrie un cerc; giratoriu; rotativ. Corpul descrie o miscare ~ă. /<fr. circulaire, lat. circularis
Sursă
: NODEX
(327993)
- siveco |
| |
|
|